Arredu i tant’anni
Non sacciu quantu vorria mu pagu,
pemmu diventu nu veru magu.
Arredu 'i tant’anni vorria tornari,
pe jocari cu tutti 'i cotràri.
Ogni carrera vorria girari
e supa ogni scaluni mi vorrìa assettari.
Poi a Natali 'u mi trovarìa
cu tanti amici mu jocu a' parìa.
Cu nu carrocciu nta na calata,
mu mi fazzu na bella raghata.
Dui cosi suli non vorria fari:
fumari ammucciuni ed emigrari.
Ma magu non sugnu e arredu non tornu,
m'accuntentu 'u nci penzu ogni jornu.
Mò sarrìa bellu, puru da grandi,
mu ndi cogghimu tutti quanti,
pemmu jocamu na santa jornata
a tutti li jochi a menzu a na strata.
Vi giuru, amici, sarrìa 'a megghiu festa
chi ndi restarrìa nta nostra testa.
|